Ce este dopamina - hormonul fericirii și rolul său în organism

Dopamina mai este cunoscută și sub numele de hormonul fericirii sau al plăcerii. Hai să vedem de ce, care este explicația științifică, ce roluri și efecte are dopamina asupra organismului, dar și ce poți face concret pentru a menține un nivel optim de dopamină. 

Despre toate acestea și nu numai ne vorbește Dr. Traian Purnichi, medic psihiatru și specialist Hilio.

În ultimul timp au apărut multe articole și chiar cărți despre dopamină și rolurile ei, dar nu de puține ori, aspectele științifice sunt mistificate. Dopamina devine un fel de hormon al fericirii care trebuie crescut cu orice preț. Vei vedea că realitatea nu este așa simplă și că prea multă dopamină, cât și prea puțină, nu fac bine.

Obiectivul acestui articol este de a prezenta dovezile științifice, bazate pe studii într-o manieră cât mai ușoară și evident voi face și câteva recomandări practice care să te ajute în viața de zi cu zi.

Ce este dopamina și ce rol are? Cine are dopamină în sistemul nervos?

Această substanță chimică influențează diverse funcții ale creierului și ale organismului, precum reglarea plăcerii și a recompensei, controlul mișcării, motivația, funcțiile cognitive și starea de spirit.

Din punct de vedere chimic, dopamina face parte din clasa catecolaminelor și este sintetizată din aminoacidul tirozină în anumite regiuni ale creierului, în special în substanța neagră și zona tegmentală ventrală.

Funcția principală a dopaminei este de a acționa ca mesager chimic între neuroni. Când este eliberată, ea se leagă de receptori specifici pe neuronii vecini, declanșând o serie de reacții care influențează comportamentul și funcțiile fiziologice.

În sistemul de recompensă al creierului, dopamina joacă un rol cheie în crearea senzației de plăcere, motivarea comportamentelor care aduc recompense și facilitarea proceselor de învățare asociate cu experiențele pozitive.

Dincolo de funcțiile sale în sistemul nervos central, dopamina acționează și ca hormon în alte părți ale corpului, influențând funcții precum reglarea tensiunii arteriale, funcția renală, motilitatea gastrointestinală și secreția de insulină.

Înțelegerea rolului dopaminei este fundamentală pentru studierea și tratarea diverselor afecțiuni neurologice și psihiatrice, precum boala Parkinson, schizofrenia și dependențele.

Mamiferele au pierdut aproape jumătate din genele ancestrale ale receptorilor de dopamină, în timp ce speciile non-mamifere au păstrat multe dintre ele.

Cum se produce, transportă și cine degradează dopamina?

Dopamina este sintetizată din tirozină, de către neuronii dopaminergici. Tirozina este adusă intracelular din fluxul sangvin, de către pompa de tirozină. Aici, tirozin hidoxilaza o trasformă în DOPA, iar DOPA-decarboxilaza o transformă în dopamină. Aceasta este transportată și stocată în vezicule de către transportorul VAMT2 și apoi este folosită pentru neurotransmisie.

Dacă la nivelul corpului neuronilor semnalul se transmite electric, aceștia comunică între ei doar chimic, folosind neurotransmițători pe care îi eliberează în sinapse. Deci neuronul presinaptic eliberează dopamina în fanta sinaptică, iar aceasta se leagă de receptorul post-sinaptic al următorului neuron dopaminergic. Neuronul presinaptic are un transportator presinaptic numit DAT, care recuperează dopamina și o stochează din nou în vezicule pentru o nouă folosire.

Acest fenomen este destul de specific pentru neuronii dopaminergici și este diferit de alte tipuri de neurotransmițători. Mai mult, acești transportatori nu sunt la fel de prezenți în toate zonele creierului. De exemplu, în cortexul prefrontal sunt foarte rari și acolo dopamina este inactivată prin alte mecanisme (poate fi preluată de pompa de noradrenalină sau degradată de enzime).

Dopamina este metabolizată, în general, de trei enzime: mono-amin-oxidaza A și B (în neuron) și de catecol-o-metil-transferaza în afara neuronilor. După metabolizare dopamina se transformă în norepinefrină, iar aceasta, după încă un proces metabolic, se transformă în epinefrina.

Principalul centru al producției de dopamină este substanța neagră cerebrală, dar ea se mai sintetizează în cantități mici și în alte locui (glandele suprarenale).

Ce efecte sau roluri are dopamina?

Probabil cel mai studiat receptor este receptorul D2. Acesta poate fi situat presinaptic și are funcția de a regla fluxul de dopamină (auto-receptor) sau post-sinaptic, cu rol în neurotransmisie.

Rolurile dopaminei sunt date de receptorii neuronilor de care se leagă. Acești neuroni sunt grupați în 5 căi principale:

1. Calea mezolimbică: această cale are un rol important în generarea unor emoții legate de comportament, motivație, plăcere, mecanisme de recompensă, dar și în generarea halucinațiilor și a simptomelor psihotice. Drogurile stimulante, precum cocaina sau amfetaminele, dacă sunt folosite repetat sau în cantitate mare, pe lângă starea de euforie, pot cauza o psihoză paranoidă asemănătoare cu simptomele schizofreniei. Această cale joacă un rol important și în dependențe.
2. Calea mezocroticală: a fost asociată cu emoțiile, cogniția și voința. De exemplu, când dopamina are un nivel scăzut, pe această cale pot apărea simptomele negative în schizofrenie, iar când creștem farmacologic nivelul de dopamină în acest circuit, simptomele negative din schizofrenie se îmbunătățesc.
3. Calea nigrostriatală: este parte a sistemului extrapiramidal și controlează mișcările corpului. O scădere a dopaminei în acest circuit poate da rigiditate și tremor (ca în Boala Parkinson). Mai mult, o scădere a dopaminei în nucleii bazali (parte a acestui sistem) poate da acatisie (un tip de neliniște), sindromul picioarelor neliniștite sau distonie (spasme musculare involuntare și tensiune musculară excesivă, mai ales ale gâtului și feței). Hiperactivitatea dopaminei în acest circuit poate produce coree, dischinezie și ticuri.
4. Calea tuberoinfundibulară: are ca rol inhibiția secreției de prolactină. În sarcină și alăptare de exemplu, această cale a dopaminei este parțial inhibată permițând un nivel mai mare de prolactină. Astfel este posibilă, sarcina și alăptarea. Totuși, dacă acest circuit este lezat de traumatisme, medicamente sau droguri, nivelul de prolactină crește iar persoana va suferi de amenoree (lipsa ciclului menstrual), galactoree (lactație falsă) și disfuncții sexuale.
5. Calea talamică: este în continuare cercetată și se pare că are legătură cu somnul și cu ritmul circadian.

De exemplu, există și patologii ale transportorului de dopamină, care dacă este afectat poate apărea parkinsonismul infantil, unde persoana este rigidă, are tremor și tulburări de mișcare.

Însă această prezentare are un rol mai degrabă scolastic pentru că în realitate lucrurile nu sunt atât de simple deoarece, în reglarea nivelului de neurotranmițători, mai au un rol important și microglia și alte circuite interneuronale, ce implică: serotonina, acetilcolina, adrenalina, nordrenalina, gaba, glutamatul, cortizolul, orexina etc.

Simplificat, nivelul neurotransmițătorilor se află într-un echilibru dinamic, în permanentă autoreglare.

După cum am văzut, un nivel optim al dopaminei este esențial pentru sănătatea fizică și psihică, iar o variație mare a nivelului, poate cauza afecțiuni somatice sau psihiatrice severe. Însă aceste cazuri grave sunt de obicei determinate genetic sau au cauze traumatice, infecțioase, toxice sau sunt produse de procese expansive (boală Parkinson, amenoree, dischinezii, schizofrenie, adicții, depresie etc.).

Nivelul optim de dopamină și consecințele dezechilibrului

Având în vedere rolul vast al dopaminei în organism, menținerea unui nivel optim al acestui neurotransmițător este crucială pentru sănătatea fizică și mentală. Echilibrul dopaminei influențează direct starea noastră de spirit, motivația și funcțiile cognitive, subliniind importanța înțelegerii consecințelor dezechilibrului său.

Menținerea unui nivel optim de dopamină în organism este esențială pentru o bună funcționare a creierului și a întregului corp. Un echilibru adecvat al acestui neurotransmițător asigură o stare de spirit pozitivă și stabilă, motivație și concentrare crescute, funcții cognitive îmbunătățite, control motor eficient și un sistem de recompensă echilibrat.

Totuși, atât nivelurile prea scăzute, cât și cele prea ridicate de dopamină pot avea consecințe negative asupra sănătății fizice și mentale.

Consecințele unui nivel scăzut de dopamină

Când nivelul de dopamină este sub cel optim, pot apărea următoarele simptome:

• Lipsa de motivație și apatie
• Dificultăți de concentrare și memorie
• Oboseală cronică
• Tulburări de somn
• Probleme de coordonare motorie
• Stări depresive

În cazuri severe, deficitul de dopamină poate contribui la dezvoltarea unor afecțiuni precum boala Parkinson sau depresia clinică.

Efectele unui exces de dopamină

Pe de altă parte, nivelurile prea ridicate de dopamină pot duce la:

• Anxietate și agitație
• Comportament impulsiv și riscant
• Insomnie
• Hiperactivitate
• Halucinații și paranoia (în cazuri extreme)

Un exces cronic de dopamină poate fi asociat cu tulburări precum schizofrenia sau mania în tulburarea bipolară.

Menținerea echilibrului dopaminei

Pentru a menține un nivel optim de dopamină, sunt recomandate următoarele:

• O dietă echilibrată, bogată în proteine (precursori ai dopaminei)
• Exerciții fizice regulate
• Un program de somn adecvat
• Gestionarea eficientă a stresului
• Evitarea consumului excesiv de substanțe care stimulează artificial dopamina

În cazul în care se suspectează un dezechilibru al dopaminei, este important să se consulte un specialist pentru o evaluare și un tratament adecvat. Acesta poate include terapie, modificări ale stilului de viață sau, în unele cazuri, medicație specifică pentru reglarea nivelului de dopamină.

Dopamina și afecțiunile psihiatrice

Înțelegerea rolului dopaminei în afecțiunile psihiatrice reprezintă un pas crucial în dezvoltarea tratamentelor eficiente și în îmbunătățirea calității vieții pacienților. Dezechilibrele dopaminergice sunt implicate în numeroase tulburări mentale, influențând direct simptomatologia și evoluția acestora.

Dopamina joacă un rol crucial în dezvoltarea și manifestarea mai multor afecțiuni psihiatrice, influențând direct starea de spirit, comportamentul și percepția realității. Dezechilibrele în nivelurile de dopamină pot duce la diverse tulburări mentale, printre care:

Schizofrenia

Un exces de dopamină în anumite circuite cerebrale este asociat cu schizofrenia. Această afecțiune se poate manifesta prin halucinații auditive și vizuale, iluzii sau convingeri false, gândire dezorganizată și percepție distorsionată a realității.

Depresia

Nivelurile scăzute de dopamină sunt frecvent întâlnite în tulburările depresive. Simptomele pot include pierderea interesului pentru activitățile care înainte aduceau bucurie, tristețe persistentă, oboseală și dificultăți de concentrare.

Tulburarea bipolară

Fluctuațiile în nivelul de dopamină pot contribui la episoadele maniacale și depresive caracteristice tulburării bipolare. În faza maniacală, nivelurile ridicate de dopamină pot duce la euforie extremă, energie excesivă și impulsivitate crescută.

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD)

Nivelurile inadecvate de dopamină pot afecta funcțiile executive, inclusiv atenția, controlul impulsurilor, planificarea și organizarea.

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)

Dezechilibrele de dopamină pot intensifica simptomele TOC, cum ar fi gânduri intruzive și repetitive, comportamente compulsive și anxietate crescută.

Este important de menționat că dopamina nu acționează singură în aceste afecțiuni, ci în interacțiune cu alți neurotransmițători și factori genetici și de mediu. Tratamentul acestor tulburări psihiatrice implică adesea reglarea nivelurilor de dopamină prin medicație și terapie, dar abordarea trebuie să fie complexă și personalizată pentru fiecare pacient în parte.

Cum putem menține un nivel optim al dopaminei în mod natural?

În primul rând, o alimentație echilibrată și sănătoasă este esențială pentru un echilibru fizic și psihic. 

Consumul alimentelor bogate în tirozină

Importanța tirozinei

Pentru a avea un nivel optim al dopaminei și al celorlalte catecolamine care sunt sintetizate din tirozină, ar trebui să consumăm alimente bogate în acest aminoacid. Totuși, tirozina nu este un aminoacid esențial și chiar în lipsa aportului exogen ea poate fi sintetizată de organism dintr-un alt aminoacid numit fenilalanină. Aportul optim de tirozină nu trebuie să depășească 12g (rata medie de metabolizare este de 1-5g/zi) zilnic și ajută la:

• menținerea unui nivel bun al dopaminei;
• menținerea unei bune dispoziții;
• protejarea funcției cognitive în perioadele de stres;
• reducerea anxietății;
• producerea mai multor proteine în organism.

În schimb, lipsa cronică a tirozinei din alimentație, afectează secreția de dopamină, dar și glanda tiroidă, în prima etapă, și poate provoca dezvoltarea hipotiroidismului. Pot apărea și alte simptome precum:

• scăderea tensiunii arteriale;
• o creștere în greutate;
• letargie;
• scădere a volumului țesutului muscular;
• deficit cognitiv;
• ciclului menstrual întârziat, neregulat sau chiar amenoree;
• păr uscat și casant.

Nu trebuie să mâncăm excesiv alimentele care conțin tirozină dacă avem tulburări digestive, boala Felling sau dacă folosim anumite medicamente  antidepresive sau anumite medicamente pentru boala Parkinson.

Ce produse conțin tirozină?

Și totuși ce produse conțin tirozină? Păi chiar denumirea de tirozină este tradusă din limba greacă și înseamnă  „brânză”. Substanța a fost denumită la jumătatea secolului al XIX-lea, când a fost găsită în cazeină (proteină aflată în lapte și produsele lactate). 

În afara de produsele lactate, tirozina se mai află în:

• carne;
• pește;
• fructe de mare (creveți, crabi) ;
• leguminoase (năut, fasole, linte);
• fructe (banane, avocado);
• nuci (migdale, arahide, fistic);
• semințe (susan, floarea soarelui);
• soia.

Suplimente

Dacă trecem prin perioade stresante sau credințele/dieta/stilul de viață nu ne permite să mâncăm sau să facem cele enumerate mai sus, putem apela și la anumite suplimente alimentare care să conțină: 

• Tirozină,
• L-teanina (alt precursor de dopamină, cunoscută și sub denumirea de  L-y-glutamiletilamidă și N⁵-etil-L-glutamină),
• Vitamina D, B5 și B6, deoarece aceste vitamine sunt necesare pentru a produce dopamină,
• Acizi grași esențiali Omega-3,
• Magneziu.

Activitate fizică regulată

Exercițiile fizice stimulează eliberarea de dopamină:

• 30-60 minute de activitate aerobică zilnic
• Alergare, înot, ciclism, dans
• Sporturi de echipă

Expunere la soare și natură

Lumina naturală și timpul petrecut în aer liber cresc nivelul de dopamină:

• Plimbări în natură
• Grădinărit
• Picnicuri în parc

Somn de calitate

Un somn odihnitor de 7-9 ore pe noapte ajută la reglarea dopaminei:

• Mențineți un program de somn regulat
• Evitați ecranele înainte de culcare
• Creați un mediu propice pentru somn

Meditație și tehnici de relaxare

Practicile mindfulness pot crește nivelul de dopamină:

• Meditație ghidată
• Yoga
• Respirație profundă

Muzică și activități plăcute

Ascultarea muzicii preferate și implicarea în hobby-uri stimulează dopamina:

• Creați playlist-uri cu melodii îndrăgite
• Dedicați timp activităților care vă fac plăcere

Interacțiuni sociale pozitive

Relațiile sănătoase și contactul social cresc nivelul de dopamină:

• Petreceți timp cu familia și prietenii
• Participați la activități de grup
• Oferiți-vă voluntar în comunitate

Aceste metode naturale vă pot ajuta să mențineți un nivel optim de dopamină, contribuind la o stare de bine generală și la îmbunătățirea funcțiilor cognitive și emoționale. Implementarea acestor strategii în viața de zi cu zi poate avea un impact semnificativ asupra sănătății mentale și a calității vieții în general.

Ce legătură este între stres și dopamină?

Perioadele în care simțim că nu mai putem gestiona stresul și acesta începe să ne afecteze (deoarece în aceste perioade se secretă mai mult cortizol, iar acesta dacă este menținut la un nivel înalt pentru mult timp poate scădea nivelul de dopamină, serotonină, imunitatea, activează axa hipotalamo – hipofizo – suprarenală…), pot fi din ce în ce mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă sau cu acceptarea unei promovări sau a unui proiect nou la locul de muncă. În aceste perioade este deosebit de important să avem o dietă echilibrată și să ne facem timp pentru noi, pentru a ne menține sănătatea fizică și psihică.

Dacă nu reușim singuri să realizăm acest echilibru putem apela la serviciile unui psiholog, psihoterapeut sau chiar ale unui psihiatru. Ideea de bază este să apelăm cât mai precoce la aceste servicii, pentru că, oricare ar fi problema, aceasta se poate rezolva mai repede și mai bine dacă cerem ajutorul mai devreme, când simptomatologia nu apucă să se cronicizeze și să evolueze.

Anumite afecțiuni, precum depresia și schizofrenia au o evoluție mai bună dacă sunt tratate de o echipă formată din psihiatru și psiholog, iar boala Parkinson are clar atât manifestări neurologice, cât și psihice, deci o echipă multidisciplinară va avea rezultate mai bune decât o abordare unilaterală.

Surse:

1. Beaulieu, J. M., & Gainetdinov, R. R. (2011). The physiology, signaling, and pharmacology of dopamine receptors. Pharmacological reviews, 63(1), 182-217. https://pharmrev.aspetjournals.org/content/63/1/182
2. Volkow, N. D., Wise, R. A., & Baler, R. (2017). The dopamine motive system: implications for drug and food addiction. Nature Reviews Neuroscience, 18(12), 741-752. https://www.nature.com/articles/nrn.2017.130
3. Schultz, W. (2007). Behavioral dopamine signals. Trends in neurosciences, 30(5), 203-210. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17400301/
4. Howes, O. D., & Kapur, S. (2009). The dopamine hypothesis of schizophrenia: version III—the final common pathway. Schizophrenia bulletin, 35(3), 549-562. https://academic.oup.com/schizophreniabulletin/article/35/3/549/1882747
5. Nutt, D. J., Lingford-Hughes, A., Erritzoe, D., & Stokes, P. R. (2015). The dopamine theory of addiction: 40 years of highs and lows. Nature Reviews Neuroscience, 16(5), 305-312. https://www.nature.com/articles/nrn3939
6. Wise, R. A. (2004). Dopamine, learning and motivation. Nature reviews neuroscience, 5(6), 483-494. https://www.nature.com/articles/nrn1406
7. Berridge, K. C., & Robinson, T. E. (1998). What is the role of dopamine in reward: hedonic impact, reward learning, or incentive salience?. Brain research reviews, 28(3), 309-369. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0165017398000198
8. Brain Behav Evol, 2015;86(3-4):164-75. doi: 10.1159/000441550.
9. SM Stahl, Stahls Essential Psychopharmacology 4th edition